Asa Mi-au Spus Ai Batrani Fixed

Dacă ceva te supără într-o relație, trebuie să fii dispus să spui. S-ar putea să doară, dar tot trebuie să faci asta. Nimeni altcineva nu poate repara relația în locul tău și nici nu ar trebui. Așa cum, dacă faci sport te dor mușchii, dar asta le permite să crească din nou mai puternici, momentele de durere și vulnerabilitate din relație sunt singura modalitate de a face relația mai puternică.

Asa mi-au spus ai batrani

Vreau să le mulțumesc tuturor cititorilor care şi-au rupt din timpul lor pentru a împărtăţi experienţa lor. Am fost copleşit de toată înțelepciunea din rândurile lor. Au existat multe, multe răspunsuri foarte bune, sfaturi din inimă. A fost greu să le aleg pe cele care au intrat în articol, iar în multe cazuri, aș fi putut pune o mulţime de alte citate care ar fi spus aproape același lucru.

Dragi mămici am si eu o întrebare:de ce nu este bine sa stai seara cu copilul nebotezat afara?eu am o fetita de 2 luni jumate si majoritatea persoanelor mi.au spus că nu este bine iar altele mi.au spus ca nu are nimik. Eu ce fac in cazul asta pe cine ascult?

Doamne, mare e gradina ta ... asa e vede ce neam de trogloditi suntem. eu am avut noroc, ca nici maica-mea si nici socra-mea nu mi-au spus tampenii din astea. dar erau persoane chiar pe strada, care ma streau: de ce nu-i pun caciula pe cap la 30 de grade - il tineam la umbra, nu la soare; de ce nu-i pun fular la gura, ca e frig afara, ca de ce nu-i pun rosu, ca se eoache, etc. Ma exasperau! folclorul nostru e plin de tampenii si de superstitii de oameni inculti. CUmnata mea are acum copii nou nascuti, iar medicul pediatru i-a spus sa nu le faca baie o saptamana, pt. ca sunt putin fornaiti in gat!!!! eu am crescut 3 copii, dar asa ceva n-am auzit!

Acum 3 sapt mi-au apărut bubite pe tot corpul,am fost la medic a spus că am varicela la câteva zile au făcut și băieții de 5, si 7 ani. Lor le-a trecut în câteva zile. A făcut și soțul și băiețelul de 1 anișor. Mie nu mi-au trecut încă bubitele si ma simt tot timpul mai molesita si ma cam dor oasele. Am fost la Spital de bol infecțioase mi-a zis că așa se manifesta la adulți. Dar mie nu mi se pare normal să țină atât de mult. Unde sa ma mai duc. Sa merg si ?la un alergolog

Buna ziua, am contactat varicela inainte craciun de la nepotelul meu de 3 ani, eu sunt de varsta a 3-a, nu mi-am putu inchipui ca la anii mei mai pot face asa ceva. La mine a fost mai grav decat la copil, a debutat cu febra pana in 39 grade, am avut cateva zile inaintea eruptiei cu stari de obosela si somnolenta. In ziua cand mi-au aparut primele pustule, am anunta medicul de familie care m-a vazut imediat si mi-a dat trimitere la spitalul de boli infectioase spunandu-mi ca poate fi foarte grav la varsta mea, putand sa raman cu zona zoster. Am refuzat ideea cu spitalul de boli infectioase, cu toate ca nu stiu daca am facut bine. Boala a evoluat repede cu pustule destul de dese pe torace spate si fata, durei de cap si dureri de articulatii, stare de raceala cu tuse si nas infundat. La 1 saptamana de la debutul bolii am sunat la medicul de familie care mi-a dat prin telefon un tratament pentru tuse si pentru nas, pastile si picaturi pentru nas. Acest tratament si-a facut efectul scontat. Azi am fost la medicul de familie dupa mai bine de 3 saptamani in care nu am iesit din casa, m-a consultat si mi-a dat sa fac analize de sange, exudat faringian, control la plamani si inima. Sper ca totul sa fie bine pentru ca inca mai am stari de oboseala si somnolenta. Oare ce urmari ar putea avea aceasta boala la adulti?

Buna ziua!Am varicela de 2 zile(asa mi-a spus medicul infectionist) si e dezastru:fata,corpu,capu,membrele,dar problema e ca am in gura si pe buze,am una chiar in zona unui dinte,ce fac?Va rog frumos sa ma ajutati!Multumesc!

Buna ziua,Baietelul meu de 1 an si 8 luni tocmai a facut varicela, eu nu am mai avut pana acum si sunt insarcinata in 35 saptamani. Ce precautii ar trebui sa-mi iau si cat de tare mi-ar putea afecta sarcina? Ne aflam in Danemarca si medicii inca nu mi-au spus daca ar putea fi afectat bebelusul din uter sau ce ar trebui sa fac incat sa ma feresc. Multumesc

Rana din sufletul meu este adanca. De mica am avut tot ce imi trebuie, iubire, conditii, camin, am fost un copil rasfatat si iubit. Asta pana la varsta de 9 ani cand tatal meu a murit. Mama, chiar si cand traia el ma certa, m-a si batut de cateva ori, mica fiind cu cureaua sau cu varga. Tata niciodata nu m-a lovit, nu m-a certat sau chestii de genu, mereu a avut rabdare cu mine si chiar si in ultima perioada din viata lui, cand era bolnav cauta sa imi îndeplinească toate dorintele. Il iubeam si il iubesc nespus. Dupa ce a murit, mama a inceput sa fie mai rece cu mine. Mergeam uneori la o prietena acasa, aveam note bune. Niciodata nu m-a lasat sa merg la o zi de nastere. In clasa a 7-a am inceput sa fumez, ea aflase la sedinta si imi amintesc ca atunci cand a ajuns acasa m-a batut cumplit.. Mereu critica ce făceam, mereu ma compara cu alti copii, lucru pe care il face si in momentul de fata. Am avut o prietena de calitate indoielnica cu care am stat fara sa stie ea. Am crescut, o minteam ca dormeam la o fata de la mine din clasa si dormeam la prietena respectiva. Am fumat, am consumat droguri, mi-am inceput viata sexuala, iar toate astea le-am facut pt ca eram un copil curios si nu am fost niciodata invata de ea chestii de genu. A aflat accidental de toate astea gasindu-mi facebook-ul deschis. Fiind si o fire credincioasa, o daduse in fanatism de cand murise tata. Pentru ca nu mai aveam bani, vreo 3 ani la rand pleca o data pe an 2 luni in Germania iar atunci, avand libertate o exploatam la maxim, nu ii raspundeam la telefon, cheltuiam toti bani, stateam in oras pana tarziu, asta pentru ca atunci eram ca un caine scapat din lant. Am furat si bani din casa. Mereu daca raceam ma certa, daca mancam dulciuri sau beam sucuri, ma certa, facea asta in continuu si din orice. In momentul de fata am 17 ani, de aproape un an de cand a aflat lucrurile respective nu am mai iesit, am fost nevoita sa sar pe geam noaptea ca sa merg la un majorat, sa merg la o petrecere. Consider ca nu as fi facut toate lucrurile pe care le-am facut daca ar fi fost alaturi de mine si m-ar fi iubit asa cum eram(acum nu mai fur si nu mai consum droguri) Consider ca nu totul se rezuma in viata la a fi premiant. In momentul de fata am un mare gol in suflet si in inima, am fost folosita de multi oameni, oameni in care am investit sentimente si pe care i-am crezut prieteni, in momentul de fata maschez o incredere de mine pentru ca m-am saturat sa isi bata toti joc de mine, incredere pe care nu o am, mereu eu ma simt vinovata, mereu sunt dezamagita pentru ca imi aleg gresit oamenii cu care sa stau. Nu stiu cum e sa fii intreg sufleteste, nu stiu cum e sa decizi singur, mereu trebuie sa cer o parere. Rareori are si momente in care vine sa ma pupe sau glumim, dar foarte rar. Mereu cand ea ma cearta tac, pentru ca ma face sa ma simt un om ratat, un om de nimic. Spuneti-mi va rog, cam cat de vinovata ar trebui sa ma simt? Chiar sunt un copil atat de gresit? Ce ar trebui sa fac mai departe? Ma simt un nimic in lumea asta..

Si mai mult de atat, am reusit sa ma vindec, iar in momentul in care i-am iertat am reusit sa ies si de sub influenta lor. Da, am pus limite si granite si am ramas ferma pe pozitii fara sa le dau voie sa ma mai calce in picioare. Ii confrunt de cate ori este nevoie si cat pot de frumos, le spun clar ceea ce am de zis si daca nu le convine, singuri isi iau distanta pana cand le trece, dar nu ma mai incarc eu cu toate sentimentele negative. Cumva, de cand am fost copil am invatat sa ma protejez de ei, iar gandul ca este nedrept tot ce mi se intampla m-a ajutat sa nu imi asum consecintele grave ale comportamentului lor. Pe de alta parte, in mod mai mult inconstient (abia tarziu am realizat asta), am facut alegeri bune in viitoarele relatii, ceea ce a contat enorm. Nu am iubit niciodata un barbat care sa se comporte ca si tata, iar eu ca femeie si mama am incercat sa nu fiu ca mama mea. Am avut multi prieteni buni alaturi, asa am reusit sa preiau modele de relatii sanatoase care mi-au schimbat perspectiva, am alaturi oameni care mi-au oferit incredere si m-au ajutat sa am incredere in mine, am invatat ce inseamna sa te simti in siguranta, sa contezi, sa iti pese, de fapt mi-au implinit cam toate nevoile neimplinite in copilarie.

Mircea (barbatul in cauza) seamana foarte mult cu mine din punct de vedere profesional, in sensul ca a terminat aceeasi facultate, avem aceeasi educatie si apoi s-a angajat in acelasi domeniu ca si mine (asa ne-am si cunoscut, la primul job).Astazi lucram in companii diferite, tot in acelasi domeniu (IT), dar pentru multinationale diferite.Eram obisnuta cu reprosurile de genul ca ei intotdeauna au sperat ca ma voi intoarce inapoi acasa dupa facultate. Ca nu s-au simtit niciodata apreciati ca parinti, desi ei mereu au sacrificat totul pt mine. Ca ei au crezut ca sunt parinti buni si ca mi-au dat libertatea sa fac ce vreau si acum nu tin cont de parerile si dorintele lor. Ca trebuie sa imi aleg un barbat pe care il plac si ei.

Draga mea, am citit marturisirea ta si nu pot sa nu iti scriu cateva randuri. Fa lucrurile cum sunt mai bine pentru tine, mergi la psiholog, gaseste-ti un alt job daca simti ca nu e pentru tine ceea ce faci acum, traieste-ti viata in ,,privat,,, fata de el. Mie mi se pare ca, intr-un fel vrea sa profite de bunatatea ta si asteapta sa fie intretinut de tine. Ai spus ca are pensie, deci se poate intretine si singur, NU e de datoria ta sa il intretii. Da, cel mai probabil te va santaja emotional, asa cum se pricepe el mai bine dar de ce sa ai in preajma ta oameni care sa te faca sa te simti rau cu tine? Ar trebui sa ii stabilesti niste limite, nimeni nu are dreptul sa se comporte urat cu tine. Te imbratisez

Buna Cristina.Eu cred ca nu vei obtine nimic discutând cu ei,ai mei sunt batrani si neputincioși,i-am adus la mine sa-i îngrijesc,dar nu am cu cine discuta,ideile lor,obiceiurile lor sunt bune,nu ale mele.Eu cred ca ar trebui sa te desprinzi de ei daca lucrezi cu ei macar muta-te pe cont propriu ,daca nu e suficient schimba locul de munca,trebuie să îți iei viața în maini,sa trăiești dupa regulile tale,sa vezi ce iti place tie nu lor,nu trăiești cu lumea,nu te intereseaza barfele,ele oricum vor exista.Nu te mai lasa condusa,daca te pot sfătui,sprijini,da,asta trebuie sa faca părinții sa-ti fie alături în alegeri,sa te susțină,chiar dacă gresesti sa stii ca ei te primesc si iti dau confort,indiferent de gura lumii.Daca nu găsești sprijin si intelegere la ei desprinde-te,arata-le ca esti matură căci timpul trece .Iti doresc noroc. 041b061a72